Evoluția de la sistemele de radar cu scanare electronică pasivă (PESA) la sistemele de radar cu scanare electronică activă (AESA) reprezintă cel mai semnificativ progres în tehnologia radar modernă. Deși ambele sisteme utilizează direcționarea electronică a fasciculului, arhitecturile lor fundamentale diferă dramatic, ceea ce duce la diferențe substanțiale de performanță.
În sistemele PESA, o singură unitate de emițător/receptor alimentează o rețea de schimbătoare de fază care controlează diagrama de radiație a elementelor pasive ale antenei. Acest design impune limitări în ceea ce privește rezistența la bruiaj și agilitatea fasciculului. În schimb, radarul AESA încorporează sute sau mii de module individuale de emisie/recepție, fiecare cu propriul control al fazei și amplitudinii. Această arhitectură distribuită permite capacități revoluționare, inclusiv urmărirea simultană a mai multor ținte, formarea adaptivă a fasciculului și contra-măsuri electronice semnificativ îmbunătățite.
Elementele antenei în sine au evoluat odată cu aceste sisteme.Antene planare, cu designul lor redus și producțibil în masă, au devenit alegerea preferată pentru sistemele AESA care necesită instalații compacte și conforme. Între timp, antenele conice ODM continuă să joace roluri critice în aplicații specializate unde modelele lor simetrice și spectrul larg...
Sistemele AESA moderne combină frecvent ambele tehnologii, integrând rețele planare pentru funcțiile principale de scanare cu transmisii conice cu corn pentru acoperire specializată. Această abordare hibridă demonstrează modul în care designul antenelor cu microunde a devenit din ce în ce mai sofisticat pentru a satisface diverse cerințe operaționale în aplicații militare, aviatice și meteorologice.
Pentru a afla mai multe despre antene, vă rugăm să vizitați:
Data publicării: 29 oct. 2025
